Am rugat mai demult un prieten să facă un top al cărţilor cele mai iubite, mai apreciate şi care l-au impresionat cel mai mult.
Deşi nu coincidea cu lista mea de preferinţe, erau multe cărţi comune.
Şi atunci m-am gândit la cărţile care mi-au marcat viaţa şi pe care de multe ori le-am citit pe nerăsuflate până târziu în noapte, cărţi pe care mi-aş dori să le citească şi copiii mei.
Unele dintre ele sunt mai recente, dar cu siguranţă le putem încadra la clasice, urmând probabil să impresioneze chiar şi generaţiile viitoare.
În această categorie de cărți, am considerat clasice romanele care sunt de mare valoare, care pot fi considerate un model în literatură și care au rămas în patrimoniul cultural-științific al lumii.
1. Dragoste în vremea holerei, Gabriel García Márquez
Dragoste în vremea holerei, scrisă de marele scriitor Gabriel García Márquez, este unul din romanele de top pentru mine.
Recunosc că am citit acest roman după ce am vizionat filmul Serendipity (cu John Cusack și Kate Beckinsale în rolurile principale), prin 2003, film pe care vi-l recomand cu drag, şi a cărui acţiune se învârte puţin în jurul acestui roman.
Scriitor şi jurnalist columbian, câştigător al premiului Nobel pentru Literatură în 1982, Gabriel Garcia Marquez este cunoscut mai ales datorită romanelor „Un veac de singurătate”, „Dragostea în vremea holerei” sau „Toamna Patriarhului”.
Este unul dintre scriitorii cei mai îndrăgiţi şi respectaţi, un geniu literar.
Cel mai bine citit autor din America Latină, are peste 50 de milioane de cărţi vândute în întreaga lume şi opere traduse în 36 de limbi.
În romanul Dragoste în vremea holerei, autorul reuşeşte să îmbine minunat sentimentul de iubire nemărginită cu transpunerea lui în lumea reală.
Povestea de dragoste (între Fermina şi Florentino, un tânăr sărac, care nu era pe placul tatălui Ferminei) nu se întinde doar pe perioada holerei, ci pe mai bine de cincizeci de ani.
La început, când Florentino află că Fermina se va căsători cu un doctor bogat, simte că viața lui s-a sfârșit, știind că nu-și va mai dărui sufletul și dragostea altei femei.
El își găsește echilibrul, se bucură de succes în afaceri, însă dragostea lui pentru Fermina rămane la fel de puternică.
Așa că, după 50 de ani, 9 luni și 4 zile de despărțire, Florentino își reînnoiește declarația de dragoste în fața femeii visurilor lui.
În fapt, relația dintre Fermina şi Florentino este un simbol al posibilităţii, virtual existentă în orice relaţie, de a supravieţui oricăror încercări.
2. Mândrie şi prejudecată, Jane Austen
Am recitit de curând acest roman şi pot spune că am găsit sensuri uşor diferite faţă de cum le-am perceput atunci când am citit-o prima dată (probabil în jurul vârstei de 18 ani, din câte îmi amintesc).
Jane Austen (1775-1817) a fost o romancieră engleză din perioada romantică pre-victoriană.
Toate cărţile ei reprezintă o lecţie morală pentru eroinele principale cărora le încredinţează sarcina dificilă de a studia lumea înconjurătoare şi de a-şi modela comportamentul şi credinţele sub presiunea valorilor sociale.
Mândrie şi prejudecată este o poveste care, dincolo de idealul dragostei, aduce în discuţie condiţia femeii într-o societate masculină prin excelenţă, căsătoria de convenienţă şi incapacitatea de a trece graniţele unor clase sociale prestabilite prin naştere şi etichetă.
Aceasta era realitatea cotidiană pentru acel timp istoric, în care eticheta dicta modul în care se construiau relaţiile, ba chiar putea fi atât de rigidă încât să distrugă vieţi.
Elizabeth Bennet este întruchiparea perfectă a eroinei tipice pentru Jane Austen: inteligentă, generoasă, sensibilă, incapabilă de gelozie sau de orice alt păcat major.
Ea este modernă și sofisticată, dar, la nevoie, știe să dea o replică spirituală și politicoasă.
Când îl cunoaște pe arogantul, dar onestul burlac Darcy, prototipul eroului romantic distant și intens masculin, care o tratează inițial cu superioritate și chiar cu grosolănie, are un sentiment de antipatie faţă de acesta.
Însă, pe parcurs ajung să se îndrăgostească, iar dragostea lor are de înfruntat personalitățile puternice ale acestora, mândria și prejudecata fiecăruia.
Vor ajunge Elizabeth și domnul Darcy, în ciuda diferențelor care îi fac aparent incompatibili, să fie împreună?
Descoperiți răspunsul în această carte devenită clasică, savurând o poveste de dragoste scrisă după toate regulile artei!
3. Bătrânul şi marea, Ernest Hemingway
Ernest Hemingway a fost un romancier, nuvelist, prozator, reporter de război, laureat al Premiului Pulitzer în 1953 şi al Premiului Nobel pentru literatură în 1954, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori americani din întreaga lume.
Opera sa are ca sursă o experiență de viață profundă și originală, relatând, conform concepției scriitorului, „lucrurile cele mai simple în modul cel mai simplu„.
Bătrânul şi marea este ultima operă cu adevărat importantă a lui Hemingway şi reprezintă încununarea creației scriitorului, atât prin sensurile ei profund umane, cât și prin măreția sobră a mijloacelor de expresie.
Această povestire, aparent simplă, reprezintă în realitate o adevărată parabolă a condiției umane.
Un pescar bătrân, Santiago, iese în larg mâhnit că în ultimele 84 de zile nu a mai prins niciun pește. Ca orice pescar adevărat, însă, nu renunță nicio secundă la visul unei capturi imense care să-i spargă ghinionul și să-l scoată din foame.
Bătrânul ne oferă o lecție de viață despre stăruință, optimism și luptă, o asumare curajoasă a eșecului, prin păstrarea demnitații umane.
Simbolul scheletului uriaș cu care pescarul se întoarce acasă reprezintă victoria morală a omului, satisfacția pe care i-o dă nu caștigul în sine, ci conștiința faptului ca si-a învins propriile slăbiciuni, că și-a depășit propriile limite.
Forța și măreția omului constau în faptul că, pierzând o bătălie, nu se lasă înfrânt, ci se pregătește de alta.
Impresionante simboluri, impresionant roman! De citit !
4. Crimă şi pedeapsă, F. Dostoievski
Fiodor Dostoievski a fost unul din cei mai importanți scriitori ruşi, operele sale având un efect profund și de durată asupra literaturii, filozofiei, psihologiei şi teologiei secolului al XX-lea.
Dostoievski a reprezentat o influență principală pentru scriitori și gânditori ca Nietzsche, Kafka, Freud, Sartre sau Camus.
Personajele sale, originale și paradoxale, sunt marcate de un profund psihologism și tragism şi se află într-o permanentă și pasionantă căutare a armoniei sociale și umane.
Cartea sa, Crimă şi pedeapsă, prezintă în prim plan drama lui Raskolnikov, un student idealist care pune la cale uciderea și jefuirea unei bătrâne cămătare, pentru a-și rezolva problemele financiare, dar și din dorința de a-și demonstra lui însuși că este îndreptățit să o facă.
Imediat după săvârșirea crimei, protagonistul se îmbolnăvește și are remușcări cu privire la acțiunile lui.
Romanul portretizează realizarea treptată a infracțiunii lui Raskolnikov și dorința lui crescândă de a se confesa.
Dostoievski ilustrează tema obținerii salvării prin suferință , o trăsătură des întâlnită în opera lui, în religia creștină considerându-se că suferința are efect purificator asupra spiritului uman, acordându-i șansa mântuirii.
Un roman dur, plin de înțelesuri, cu valențe filozofice, de o expresie artistică magistrală, captivantă prin suspansul acțiunii, prezintă condiţia tragică a lumii, prin care se întrezăreşte totuşi lumina.
Crimă şi pedeapsă nu are nevoie de vreo recomandare specială, este cu siguranță o capodoperă a literaturii ruse şi universale.
5. Maitreyi, Mircea Eliade
Scriitor, filosof si istoric al religiilor, Mircea Eliade (1907- 1986) si-a trăit ultimii ani din viață departe de țară, criticat de regimul comunist, care îl catalogase drept “ideolog fascist”.
Lucrările literare și știintifice ale lui Eliade au fost traduse în foarte multe limbi de circulație internațională.
Eliade a fost un adevărat erudit, vorbind fluent 5 limbi (româna, franceza, germana, italiana, engleza) și cunoscând destul de bine alte 3 limbi (ebraica, persona, sanscrita).
A simțit mereu o fascinație deosebită față de cultura indiană.
Maitreyi este un roman exotic, al experienței pe care autorul a trăit-o în India, acolo unde a întâlnit și personajul principal, de care se îndrăgostește.
Romanul ne prezintă o dragoste interzisă, în stil shakespearian, în care diferențele culturale și tradițiile religioase pun piedici relației dintre Maitreyi și Allan, personajele principale.
Eroina romanului, Maitreyi, fiica unui mare filozof indian, trăiește o dragoste mistică cu autorul cărții.
Acțiunea are loc în Calcutta anilor 1930.
Eliade (Allan) nu simte la început decât repulsie pentru Maitreyi, dar ulterior se îndrăgostește iremediabil de aceasta.
Fata îi impărtășește sentimentele, dar nu îi mărturisește dragostea, aceasta reflectându-se în faptele sale.
Romanul introduce cititorul în lumea fascinantă a Indiei, a obiceiurilor și a tradițiilor orientale.
Este un roman fascinant, un roman autobiografic; povestea își are rădăcinile în viața reală a marelui filozof.
Nu se poate să nu citiți această carte!
„Nu știu cât a durat privirea aceea, dar ea nu se asemăna cu nicio privire întâlnită și îmbrățișată până atunci.” Mircea Eliade
