Haruki Murakami – emoție și revelație

0
295

Nu pot sa spun ca am fost vreodată atrasă de autori japonezi de-a lungul anilor.

Îmi plăcea să citesc despre cultura japoneză, despre ritualurile și tradițiile lor, despre femeile japoneze și destinele lor adesea tragice, dar toate acestea scrise în general de autori diferiți (vezi „Memoriile unei gheișe” scrisă în 1997 de Arthur Golden autor american) care au trăit în Japonia și au rămas surprinși de viața și traiul lor complet diferit față de cel al europenilor, americanilor sau al altor nații.

Dar iată că l-am descoperit pe Haruki Murakami care a fost pentru mine o adevărată revelație!

Murakami este o voce puternică a modernizării, care se rupe din tradiţia samurailor şi a nobleţei imaculate şi te duce într-o Japonie policromă, activă, surprinzătoare.

Sunt impresionată de stilul simplu, fără multe adjective, de acțiunea personajelor, care, la prima vedere, poate fi considerată plictisitoare, însă Murakami are această forță de a transforma banalul, rutina în ceva captivant.

În operele sale, absurdul se combină armonios cu dificultăţile sociale ale unor japonezi ieşiţi din tipare, iar realul se combină cu ficțiunea atât de bine încât te trezești că nu știi de fapt tu, ca cititor, unde te afli!

În majoritatea romanelor lui Haruki apar foarte multe scene de sex, însă ceea ce frapează este că aceste scene nu au nimic vulgar, ci dimpotrivă îl caracterizează pe eroul principal fără perdea, te fac să îl cunoști așa cum este el.

Pasiunea pentru muzică a lui Murakami

Romanele lui Haruki Murakami evidențiază pasiunea pentru muzică a acestuia şi modul cum arta sunetelor se împleteşte în opera lui cu cea a cuvântului.

Și pot să recunosc că în timp ce savuram vreun roman al lui, ascultam muzica de care erau fascinate personajele din cărți, ceea ce mi s-a părut fabulos!

Așa am ajuns să iubesc Mozart, sau Sinfonietta lui Janacek, să îl ascult pe Louis Armstrong sau Ella Fitzgerald „It’s only a paper moon” în timp ce citeam 1Q84 sau Beatles „Norwegian wood” sau ” Yesterday” din cartea „Pădurea norvegiana” sau „South of the border” Nat King Cole din cartea „La sud de graniță la vest de soare”.

De la Beatles, Eric Clapton, Bruce Springsteen sau Rolling Stones, la Ray Charles, Brenda Lee, Duke Ellington sau Bobby Darin, romanele lui Murakami oferă cititorului sugestii muzicale dintre cele mai variate.

Şi iubitorii de muzică clasică vor găsi în romanele scriitorului japonez piese care pot constitui cu ușurință un fundal sonor pentru lectură – de la Franz Liszt, la Mozart, Haydn sau Wagner.

„La fel ca literatura, muzica presupune o călătorie mentală”, crede Murakami.

Însă, pentru că nu a devenit muzician în sensul propriu al cuvântului, ci doar un pasionat meloman, Haruki Murakami a oferit publicului, în romanele sale, ritmul interior şi armoniile obţinute din sincronizarea gândului cu cuvântul scris.

Iar pe lângă toate acestea, şi bogate referinţe muzicale.

Scriitorul, care a recunoscut că este un meloman împătimit, deţine, cu aproximaţie, peste 10.000 de CD-uri şi ascultă cu plăcere muzică clasică, jazz şi pop american.

Murakami dezvăluie că a descoperit jazz-ul pe când avea 15 ani – o întâlnire „electrizantă”, care avea să-i marcheze viaţa întreagă.

Mai târziu, când a decis să se dedice în totalitate artei cuvintelor, Murakami mărturiseşte că s-a întrebat „dacă este posibil să transfer această muzică în romane.

Astfel s-a născut stilul meu”, mai spune scriitorul japonez.

Murakami a descoperit astfel că literatura şi jazz-ul au, amândouă, „un ritm natural, implicit, o melodicitate”.

„În literatură, aceasta înseamnă să aşezi cuvintele astfel încât să se potrivească acestui ritm, acestei armonii”, mai spune scriitorul.

Alte activități des întâlnite la personajele lui Murakami sunt:

  • gătitul (regăsești în mai toate romanele rețete simple și delicioase, sandvișurile cu castravete și ou, legumele aruncate în tigaie în uleiuri aromatice, berea sau whisky-ul băut pe jumătate),
  • înotul la orele la care aproape toată lumea este ocupată cu munca,
  • vizionatul filmelor clasice,
  • alergatul,
  • sau pur și simplu cititul (de obicei romane clasice, romane de o importanță deosebită în lumea literară, cum ar fi Anna Karenina – Tolstoi, În căutarea timpului pierdut – Marcel Proust).

Haruki Murakami – un fenomen al literaturii contemporane!

S-a spus despre Haruki Murakami, scriitorul a cărui faimă a depăşit graniţele Japoniei şi a devenit în scurt timp de la lansarea primelor volume o valoare a literaturii universale, că este un fenomen.

Așa este, cu siguranță!

O dată ce începi să citești opera lui, nu te mai oprești, vrei să afli mai mult, vrei să știi mai multe!

Haruki Murakami a studiat la secția „Teatru” la Facultatea de Litere a Universității private Wasedau din Tokio , cultura și limba franceză, dar și tragedia Greciei antice.

A cunoscut-o pe soția sa Yuko  în Tokio și au deschis un club de jazz  care se numea Peter Cat.

S-a căsătorit la doar 22 de ani, o căsătorie din timpul facultății, care i-a inspirat povestea din romanul Pădurea norvegiană.

A locuit în străinătate între 1991 și 1995, predând printre altele la unele universități americane.

În prezent locuiește tot în Statele Unite, unde conferențiază adesea în fața unui public american, este îndrăgostit de maraton, a alergat într-o cursă de maraton în Grecia, și a scris o carte de memorii ale unui alegător de cursă lungă.

În 2016 cu ocazia câştigării premiului pentru literatură Hans Christian Andersen, autorul nipon a spus în timpul discursului că „aşa cum toţi oamenii au umbre, fiecare societate şi naţiune are, de asemenea, umbre” şi „dacă există aspecte pozitive, strălucitoare, va exista cu siguranţă şi o latură întunecată care va contrabalansa.

Dacă există ceva pozitiv, cu siguranţă va exista şi ceva negativ pe verso”.

„Uneori, avem tendinţa de a ne feri privirea de la umbre, de la aspectele negative, sau ne forţăm să le eliminăm.

Pentru că oamenii vor să evite, cât mai mult posibil, analizarea propriilor laturi întunecate, calităţilor negative.

Dar ca o statuie să pară solidă şi tridimensională, aceasta trebuie să aibă umbră.

Îndepărtează-ţi umbrele şi o să sfârşeşti cu o iluzie pură. Lumina care nu generează umbre nu este o lumină adevărată”, a mai exprimat autorul nipon.

Acesta a continuat: „Trebuie să înveţi cu răbdare să coexişti cu propria umbră. Să observi cu atenţie întunecimea care zace în tine. Uneori, într-un tunel întunecat trebuie să te confrunţi cu propria latură întunecată”.

Murakami a fost premiat pentru „abilitatea de combina arta naraţiunii clasice cu elemente ale culturii pop, tradiţia japoneză, realismul de vis şi discuţia filozofică”, ceea ce, potrivit juriului, „îl fac eligibil pentru a fi înzestrat cu moştenirea Andersen”.

3 romane impresionante scrise de celebrul autor

Aș dori să fac referire la 3 dintre romanele lui, și o voi face în ordinea în care le-am citit.

  • Prima carte citită a fost Padurea norvegiană, un roman fascinant, pe care am reușit să îl devorez în primele zile ale unei vacanțe însorite in Grecia.

Romanul este mai mult decât o poveste de dragoste.

Murakami reuşeşte să dezvăluie complexitatea unor probleme grave, precum bolile psihice, sinuciderea şi lupta zilnică pe care o duc oamenii, pentru a trece peste tragediile care le-au marcat viaţa şi pentru a găsi fericirea.

Este un roman intens, captivant și tulburător care cu siguranță trebuie citit (asta dacă nu ați facut-o deja)!

  • La Sud de graniță la vest de soare este cel de-al doilea roman, pe care l-am citit de asemenea pe nerăsuflate.

Romanul are ca temă relația a doi îndrăgostiți, născuți sub o stea potrivnică, doi oameni pe care destinul îi unește și dezbină de mai multe ori pe parcursul vieții.

Romanul explorează adâncimile sufletului uman, concentrându-se asupra metamorfozelor prin care trece sentimentul iubirii de la adolescență până la maturitate.

Ceea ce îl obsedează pe personajul principal este caracterul unic și irepetabil al relației dintre doi oameni și convingerea că destinul uman e o problemă de optiune: o dată ce ai pornit pe un drum nu te mai poti întoarce, iar celelalte drumuri posibile vor ramâne necunoscute pentru totdeauna.

O poveste aproape ireală despre dragoste si despre moarte – ca mai toate povestile lui Murakami –, învăluită în acordurile melodiei lui Nat King Cole, „La sud de graniță, la vest de soare”.

  • Cel de-al treilea roman este un roman pe care l-am citit relativ recent și care pur și simplu m-a uimit și cucerit, 1Q84.

Deși este format din trei volume, vă rog să mă credeți că la sfârșit veți dori să nu se fi terminat!

Romanul poate fi citit ca o poveste de dragoste, dar in acelasi timp este o meditatie asupra fanatismului și asupra violenței pe care aceasta o provoacă.

Nu în ultimul rând, 1Q84 ridică o întrebare asupra existenței libertății, indiferent de formele ei de expresie.

Acoperă un an fictiv din 1984 în paralel cu unul „real”.

Romanul te poartă în aceste lumi în care există două luni și nenumărate mistere, în care realismul se transformă în suprarealism, în care muzica este prezentă și în care cei doi protagoniști se caută reciproc, chiar dacă fără să știe sunt mereu aproape unul de celălalt.

Ar fi atât de multe de spus despre romanele lui Murakami, despre personajele lui și despre felul absolut unic de a scrie, însă vă las pe voi să îl descoperiți sau să îl redescoperiți și eventual să împărtășiți din impresiile voastre!

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here